Gabriel Avrămescu, deputat, președintele PNL Buzău: ”Nevoia de acțiune imediată pentru salvarea C.N.S.A.S!”

În decembrie 1989, România a decis să își croiască un alt drum. Victoria Revoluției decembriste reprezintă evenimentul fondator al statului român de astăzi, de o importanță echivalentă cu momente din istoria noastră precum cele de la 1859, 1877 sau 1918. Printr-un proces de capturare treptată a statului și populației, cu începere din august 1944, continuând cu martie 1945 și culminând cu decembrie 1947, ilegitimul și criminalul regim comunist a subjugat, vreme de decenii, națiunea română, ținând apăsată talpa bocancului de fabricație sovietică pe grumazul românilor, conservând această stare de fapt prin instituirea unui climat de teroare, menținut și întreținut de un întreg aparat represiv la cheremul Partidului Comunist Român, precum și de o stare generalizată de suspiciune la nivelul întregii populații.

De la apariția statului-național ca realitate obiectivă pe scena istoriei europene, fiecare stat a trebuit să își creeze un cadru normativ, axiologic, cultural care să îi configureze identitatea sa proprie. Pe baza a ceea ce este și ceea ce vrea să fie, un stat își organizează atât modul de organizare în interiorul propriilor frontiere, cât și felul în care își proiectează acțiunea și interesele în afara acestora. Prin actul fondator al României de astăzi, anume Constituția din 1991, valori precum demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic au fost consacrate drept valori supreme, în spiritul idealurilor Revoluției din decembrie 1989.

Experiența secolului trecut, cu reverberații până astăzi, ne-a demonstrat că, pentru a captura și anestezia un popor, opresiunea pur fizică nu este suficientă, ci este nevoie de un puternic atac asupra instituțiilor care au scopul de a conserva memoria colectivă a acelui popor. Odată cu legea privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, cunoscută ca „Legea Ticu Dumitrescu”, în România a apărut o instituție fundamentală pentru viața noastră democratică, anume Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.). Prin această lege, România liberă își afirma clar dorința de rupere a legăturilor cu odioasa perioadă comunistă, însă nu prin uitarea, negarea sau ascunderea trecutului, ci prin profunda cunoaștere, disecare și asumare a acestuia.

Astăzi, din nefericire, o instituție de importanța C.N.S.A.S., poate una dintre cele mai importante instituții înființate de la Revoluție încoace, vitală pentru păstrarea memoriei colective și coagularea conștiinței noastre democratice, se află în primejdie, iar dacă o instituție de sorgintea C.N.S.A.S. este în primejdie, întregul edificiu democratic și liberal românesc este pus în pericol! Valurile succesive de plecări ale personalului de specialitate sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Deși, la un moment dat, C.N.S.A.S. număra aproximativ 300 de cercetători și specialiști, deplin angajați în misiunea lor de aflare a adevărului istoric, astăzi au rămas aproximativ jumătate, majoritatea dintre cei plecați alegând locuri de muncă mult mai bine plătite în cadrul altor instituții din aparatul central.

Dacă la inadecvata salarizare, raportată la importanța muncii și a volumului acesteia, adăugăm lipsa dotărilor corespunzătoare unei misiuni precum cea pe care o are C.N.S.A.S., imposibilitatea de a face noi angajări din rândul proaspeților absolvenți de facultăți și, nu în ultimul rând, lipsa predictibilității și inechității salariale în raport cu alți funcționari publici, rețeta autosabotajului prin inacțiune și nepăsare este completă. Statul român trebuie să ia măsurile imperioase pentru asigurarea bunei funcționări a acestei instituții fundamentale pentru prezentul și viitorul nostru ca națiune ce își dorește să trăiască în libertate și prosperitate!

Sursă: Camera Deputaților