Apeductul lui Valens (n.r. în limba turcă: Bozdoğan Kemeri, traducere Apeductul şoimului gri) este singurul apeduct antic existent în mijlocul Istanbulului, el fiind terminat în anul 368 e.N, sub domnia nefericitului împărat Valens (364-378 e.N), mort şi dispărut într-o mare bătălie cu goţii invadatori ai spaţiului balcanic. Impresionanta construcţie uneşte a treia şi a patra colină (n.r. Süleymaniye şi Fatih) a Constantinopolului şi a fost funcţională pe toată durata Imperiului Bizantin şi ulterior o bună parte din viaţa dominaţiei otomane.
Edificiul este masiv şi impresionant totodată, situat în mijlocul oraşului modern şi agitat se remarcă prin arcurile robuste, înfipte ca pentru veşnicie în pământ, iar poziţionarea îi oferă apeductului antic mai multă prestanţă şi atrage mai mult interes.
Privitor la dimensiuni, se pare că acesta a avut o înălţime totală de 26,50 metri şi o lungime de 1000 de metri, din care astăzi au mai rămas 971, cu o înălţime de doar 20 de metri din cauza depunerilor milenare.
„Apeduct” este un termen roman, care „se trage” din cuvintele „aqua” (n.r. apă) şi „ductus” „a conduce”. Acesta poate fi subteran sau suprateran, caz în care acesta este susţinut de un zid continuu, în general o construcţie cu arcade sau pod. Fiecare apeduct sau viaduct deversa într-o construcţie, de obicei fortificată, castel sau palat denumită în limba latină „castellum”. De aici se realiza distribuţia către cartierele din oraş.
Foto: Andrei Piţigoi | andreipitigoi.ro