Dacă Warner Bros. ar căuta un scenariu pentru un nou episod din „Looney Tunes”, ar putea renunța la scenariști și ar trimite o echipă de filmare la sediul PNL Buzău. Material ar găsi din belșug. Personaje pitorești, situații absurde, înghesuială, suspiciuni și un final în care nimeni nu explică nimic.
Vineri, 6 noiembrie, începând cu ora 18:00, Ilie Bolojan, fostul premier al României și actualul președinte al Partidului Național Liberal, a descins la sediul organizației județene, însoțit de Ciprian Ciucu, primarul general al Capitalei. Prilej de mare sărbătoare liberală. Au fost convocați primari, consilieri locali, consilieri județeni și membri de partid. Aproximativ 40 de oameni s-au înghesuit într-o sală care părea proiectată pentru o reuniune de familie nefastă, cu decedatul necunoscut și fără moștenire, în nici un caz pentru o ședință cu conducerea națională a unui partid. Atmosferă de linia lu` 7, la oră de vârf, cu diferența că în autobuz măcar știi unde trebuie să ajungi. În sediul PNL, destinația politică a rămas un mister.
Operațiunea „Scaunul lipsă”. Liberalii au stat în picioare, partidul a rămas pe loc
Timp de aproximativ două ore, majoritatea celor prezenți au stat în picioare. Nu pentru că s-ar fi ridicat să aplaude vreo realizare spectaculoasă, ci pentru că spațiul nu permitea prea multe alternative. O imagine aproape poetică a liberalismului buzoian: partidul stă pe loc, dar membrii lui sunt obligați să stea în picioare. Privind scena, te-ai fi așteptat să apară Scooby-Doo și Shaggy, să tragă de o bibliotecă și să descopere, în spatele ei, secretul marilor performanțe politice ale organizației, doar că, în cazul de față, misterul a rămas nerezolvat.
Ce s-a discutat? Ce decizii s-au luat? Ce planuri are conducerea națională pentru PNL Buzău?
N-am aflat.
Poate că în sală s-au trasat direcții istorice. Poate că s-au pus bazele unei renașteri liberale. Poate că Buzăul urmează să devină capitala reformelor administrative. Sau poate că s-a bifat încă o vizită de partid, din aceea în care toată lumea vine, ascultă, dă din cap și pleacă la fel de lămurită cum a venit.
Bolojan, în rolul Panterei Roz. Ciucu, personaj secundar într-un film mut
La finalul întrevederii, jurnaliștii au așteptat declarații. O așteptare firească. Până la urmă, când președintele unui partid național ajunge într-o filială județeană, ar trebui să existe ceva de comunicat și celor care nu posedă carnet de membru. Dar Ilie Bolojan a ales tăcerea, Ciprian Ciucu, la fel. Dacă Pantera Roz ar fi fost prezentă, probabil ar fi avut un discurs mai lung. Măcar ar fi fredonat ceva pe drumul spre ieșire. Bolojan, politicianul asociat cu măsurile ferme și cu discursurile despre eficiență, a demonstrat că se poate face economie inclusiv la cuvinte. Zero declarații, zero explicații și, implicit, zero întrebări incomode. La rândul său, Ciprian Ciucu a părut să respecte regula de aur a vizitei: cine tace nu riscă să spună ceva ce va trebui explicat ulterior.
Două nume grele ale politicii românești, o organizație județeană cu probleme de imagine și nici măcar o propoziție despre viitorul liberalilor buzoieni. O performanță de comunicare care ar face invidios până și pe Mr. Bean. Dacă liderii naționali au preferat să joace într-un film mut, Adrian Mocanu, președintele PNL Buzău, a ținut să ofere partea sonoră.
Și ce coloană sonoră!
În loc să explice ce s-a discutat în ședință, ce rezultate are organizația sau care sunt planurile de viitor, Mocanu a ales să lanseze acuzații la adresa reporterilor Agora Buzău, susținând că aceștia ar fi plătiți de Romeo Lungu, președintele PSD Buzău.
Dovezi? Nu au fost prezentate. Dar cui îi mai trebuie dovezi când are o teorie a conspirației atât de la îndemână?
Adrian Mocanu pare să fi descoperit un univers paralel în care orice întrebare incomodă este, obligatoriu, finanțată de PSD. Dacă un jurnalist îi cere explicații, sigur îl trimite Romeo Lungu. Dacă apare o știre nefavorabilă, probabil tot Romeo Lungu. Dacă plouă în ziua unei reuniuni liberale, n-ar fi exclus să fie implicată organizația social-democrată. În ritmul acesta, dacă Mocanu își pierde cheile de la sediu, primul suspect ar putea fi tot președintele PSD. Un Daffy Duck al politicii locale, gata să se certe cu oricine îi strică scenariul, în timp ce adevăratele probleme ale organizației așteaptă cuminți în fundal.
Domnule Mocanu, jurnaliștii nu au nevoie să fie plătiți de adversarii dumneavoastră pentru a pune întrebări. Uneori, explicația este mult mai simplă: își fac meseria.
Și, spre deosebire de personajele din desene animate, presa nu dispare dacă închideți ochii suficient de tare.
Bolojan și reforma ca în „Tom și Jerry”: multă alergătură, dar nimeni nu prinde nimic
Aici începe partea cea mai interesantă a comediei politice. Ilie Bolojan a vorbit despre nevoia de performanță și despre schimbarea conducerilor organizațiilor PNL care nu livrează rezultate. În februarie, a propus înlocuirea conducerilor celor zece filiale aflate la coada clasamentului electoral, dar inițiativa a fost respinsă în conducerea partidului. În iulie, au fost operate schimbări la șase organizații. Așadar, schimbările au existat. Dar tocmai de aceea întrebarea pentru Buzău devine și mai interesantă: care sunt criteriile după care unii președinți de filială pleacă, iar alții rămân?
Adrian Mocanu este în continuare la conducerea PNL Buzău.
Nu susținem că organizația buzoiană s-ar fi aflat automat printre cele vizate de schimbare, dar cifrele o indică printre cele mai slabe din țară. Dacă tot vorbim despre meritocrație, performanță și responsabilitate, n-ar strica să vedem și niște rezultate care să justifice continuitatea. Altfel, povestea reformei seamănă izbitor cu un episod din „Tom și Jerry”. Tom aleargă după Jerry, Jerry aleargă după brânză, mobila zboară prin cameră, pereții se prăbușesc și, după zece minute de agitație, totul revine la punctul de plecare. La fel și în politica de partid: se vorbește despre schimbări, se anunță evaluări, se promit măsuri, iar în unele filiale personajele rămân neschimbate.
Diferența este că Tom, măcar, are scuza că e desen animat.
Întâlnire cu Toma, apoi ședință cu Mocanu. O zi de politică în două universuri paralele
Mai există câteva amănunte delicioase. Înainte de vizita la sediul PNL, Bolojan și Ciucu s-au întâlnit cu primarul PSD al municipiului Buzău, Constantin Toma. O întâlnire prezentată public drept un schimb de experiență administrativă.
Iată, așadar, o situație care merită savurată: liderii PNL au găsit timp pentru o întrevedere cu un primar social-democrat, după care s-au deplasat la propria organizație, unde președintele filialei a simțit nevoia să se războiască verbal cu jurnaliștii, invocând influența altui lider PSD. Dacă ar exista un episod special „Scooby-Doo și misterul liberalilor buzoieni”, probabil că întreaga echipă ar căuta ore întregi marele dușman al partidului, pentru ca la final să descopere că problemele de comunicare erau chiar în sediu. Nu e nevoie de vreo conspirație social-democrată pentru a explica o vizită care se încheie fără declarații și cu acuzații neprobate împotriva presei. La toată treaba asta, a participat și Petre Emanoil Neagu, fostul președinte al CJ Buzău, încă parlamentar de Buzău, în rolul mătușii pe care nimeni nu o vrea la masă, dar cu averea râvnită de toți.
„That’s all, folks!”
După aproximativ o oră, cortina a căzut. Ilie Bolojan a plecat fără declarații. Ciprian Ciucu, la fel. Liberalii care au rezistat în picioare s-au putut, în sfârșit, așeza. Adrian Mocanu a reușit să transforme finalul unei vizite importante într-o dispută cu jurnaliștii. În schimb, publicul nu a aflat ce măsuri s-au decis, ce obiective și-a asumat organizația sau cum evaluează conducerea națională performanța PNL Buzău. Poate că au existat discuții serioase, nu le contestăm. Doar că, atunci când nu comunici nimic, nu poți avea pretenția ca lumea să ghicească rezultatele. În desenele animate, după o oră de urmăriri, bubuituri și personaje lovite cu tigaia, măcar apare o concluzie amuzantă.
La PNL Buzău, am avut parte de o sală neîncăpătoare, de două personaje importante care au ales tăcerea și de un lider local care a găsit mai urgent să acuze presa decât să răspundă întrebărilor. Dacă acesta este noul episod al reformei liberale, scenariul mai are nevoie de multă muncă.Iar dacă ar fi să alegem un personaj pentru întreaga reprezentație, probabil că ar fi Wile Coyote: mereu pregătit să prindă succesul, cu planuri spectaculoase și multă încredere, dar cu rezultatul final încă ascuns într-un nor de praf.
Mult zgomot pentru nimic. Și nici măcar un amărât de „Bip-bip!” la final.
Andrei Pițigoi | Agora Buzău
