Documente oficiale datate 24 septembrie 1988 oferă o imagine extrem de clară asupra dimensiunii aparatului de Securitate din România ultimilor ani ai regimului comunist, iar datele permit, poate pentru prima dată într-o asemenea formă centralizată, să vedem cât de extinsă era structura și la nivelul județului Buzău.
Potrivit situației centralizate, Departamentul Securității Statului avea, la nivel național, 14.629 de angajați, cifră rezultată din însumarea aparatului central, a Trupelor de Securitate și a structurilor teritoriale. În acest total era inclus și personalul muncitor civil, aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar, care lucrau în ateliere tehnice, telecomunicații, transport, administrație, tipografie, secretariat sau alte structuri logistice. Din întreaga structură, 6.023 de cadre activau în aparatul central al DSS din București, alte 2.737 făceau parte din Trupele de Securitate, în timp ce aparatul teritorial, format din cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București, însuma 5.869 de cadre. Cu alte cuvinte, peste 40% din efectivele sistemului erau distribuite în teritoriu, acolo unde controlul informativ asupra populației era exercitat în mod direct.
Buzăul, sub media marilor centre, dar cu un aparat consistent
La nivelul județului Buzău, Inspectoratul Județean de Securitate figura cu 114 cadre, dintre care 94 de bărbați și 20 de femei, ceea ce plasa Buzăul în categoria județelor care aveau între 95 și 129 de angajați ai Securității. Raportat la cele 40 de inspectorate județene, care împărțeau 5.312 cadre și aveau o medie de aproximativ 132 de angajați pentru fiecare județ, Buzăul se situa sub media națională a structurilor teritoriale, însă diferența trebuie privită și prin prisma importanței economice, strategice și demografice pe care regimul o atribuia fiecărei zone. Pentru comparație, aparate mult mai numeroase funcționau în județe considerate strategice de regimul comunist. Constanța avea 285 de cadre, Timișul 271, Prahova 261, Clujul 251, iar Brașovul 212. La polul opus, Covasna avea 73 de cadre, Sălaj și Ialomița câte 76, iar Călărași 78. Cifrele arată astfel că Buzăul nu făcea parte dintre județele în care regimul concentrase cele mai mari efective ale Securității, dar dispunea totuși de o structură permanentă, de peste o sută de cadre, destinată supravegherii unui întreg județ.
Ce făcea, concret, Securitatea în teritoriu
Importanța acestor cifre nu poate fi înțeleasă doar prin simpla numărare a angajaților. Aparatul teritorial era mecanismul prin care Securitatea exercita controlul informativ direct asupra populației, fiind organizat pe linii de activitate care corespundeau marilor direcții de la București. Existau structuri pentru informații interne, destinate supravegherii populației din perspectiva conformării politice, sociale și culturale, structuri care urmăreau activitatea din economie, fabrici, uzine, IAS-uri și infrastructura regională, dar și compartimente de contraspionaj. În același sistem funcționau serviciile tehnice de interceptare a telefoanelor și de ascultare ambientală, structurile de filaj care urmăreau direct persoanele considerate periculoase de regim și compartimentele care controlau corespondența — scrisori, colete și trimiteri poștale interne sau internaționale. La nivel județean, activitatea de control al corespondenței era realizată inclusiv prin birouri speciale amplasate, de regulă, în incinta marilor oficii poștale. Prin urmare, cei 114 angajați ai structurii de la Buzău nu reprezentau o simplă administrație județeană, ci componente ale unui mecanism care acoperea multiple domenii ale vieții sociale și economice și care avea ca misiune supravegherea informativă a teritoriului.
20 de femei în Securitatea de la Buzău
Un alt detaliu interesant al documentelor îl reprezintă distribuția personalului în funcție de sex. Din cele 114 cadre ale Inspectoratului Județean de Securitate Buzău, 20 erau femei și 94 bărbați, ceea ce înseamnă că aproximativ unul din șase angajați ai structurii județene era femeie. La nivelul întregului Departament al Securității Statului existau 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul personalului. Dintre acestea, 1.089 activau în structurile teritoriale. Accesul femeilor la funcțiile de conducere era însă extrem de redus: doar 22 de femei ocupau asemenea poziții în întregul aparat al Securității, dintre care 11 la centru și 11 în teritoriu.
O fotografie statistică a ultimilor ani ai comunismului
Datele din septembrie 1988 surprind Securitatea cu puțin peste un an înainte de prăbușirea regimului Nicolae Ceaușescu și oferă o perspectivă concretă asupra dimensiunii unui sistem care, timp de decenii, a reprezentat principalul instrument informativ și represiv al statului comunist. În cazul Buzăului, cifrele conturează imaginea unui aparat care nu se compara numeric cu structurile uriașe existente în București, Constanța, Timiș, Prahova sau Cluj, dar care era suficient de extins pentru a acoperi, prin serviciile și compartimentele sale, principalele domenii ale vieții județului. 114 oameni într-un singur județ. 94 de bărbați și 20 de femei. O structură destinată supravegherii informative a unui teritoriu întreg. Sunt cifre reci, păstrate în documentele unui sistem dispărut în urmă cu aproape patru decenii, dar care spun astăzi foarte multe despre amploarea aparatului construit de regimul comunist inclusiv aici, la Buzău.
