luni, aprilie 22, 2024

INTERVIU | Ce este anxietatea, care sunt simptomele și cum se tratează?

Custom ad 1

Interviu cu dr. Maria Brăgău – Medic primar psihiatrie în cadrul SJML Buzău

Dr. Maria Brăgău: „Personal, am observat o creștere a incidenței tulburărilor de anxietate post COVID”

Anxietatea este definită ca fiind o teamă care se intensifică în fiecare acțiune pe care persoana în cauză o prestează, dar care nu are o cauză bine determinată. Această tulburare este frecvent întâlnită în rândul adolescenților.

Alături de dr. Maria Brăgău, medic psihiatru în cadrul S.J.M.L. Buzău, vom aborda subiectul legat de anxietate, vom discuta despre problemele care influențează anxietatea și modalități prin care poate fi tratată aceasta.

Tot mai multe persoane au nevoie de ajutor pentru tulburări de anxietate. Cum vedeți dvs. acest fenomen?
Dr. Maria Brăgău: „Anxietatea este cea mai frecventă afecțiune psihiatrică. Personal, am observat o creștere a incidenței tulburărilor de anxietate post COVID. În general, femeile sunt mai afectate decât bărbații, prevalența fiind de 30,5% de-a lungul vieții pentru femei și de 19,2% pentru bărbați. Prevalența la un moment dat este de 10% – 15% în populația generală. Cele mai frecvente forme clinice ale anxietății sunt: fobiile și tulburarea de anxietate generalizată cu o prevalență de 12% și tulburarea de panică cu/fără agorafobie- 10%. Vârsta medie de debut este în general adolescența și adultul tânăr pentru majoritatea formelor de anxietate, însă fobia este frecventă și la copii 8-15 ani.”

Ce este anxietatea și cum o recunoaștem?
Dr. Maria Brăgău: „Există anxietate normală care apare ca răspuns tranzitoriu la experiențe noi, anticipate sau consumate, la schimbări, stres. Aceasta are caracter adaptativ, adică pregătește, amorsează mecanisme de coping și este o experiență subiectivă comună, cotidiană.

Anxietatea patologică este un răspuns inadecvat la un stimul dat sau anticipat, real sau imaginar. Este intensă, persistentă și depășește capacitatea individului de a se adapta și poate deveni invalidantă prin apariția comportamentelor de evitare a situației anxiogene sau chiar retragere socială.”

Care este diferența dintre frică și anxietate?
Dr. Maria Brăgău: „Anxietatea este starea patologică ce se caracterizează printr-un simțământ de „teamă fără obiect”. Se diferențiază de frică prin faptul că aceasta este un răspuns la o cauză cunoscută („teama cu obiect”).

Există un număr mare de afecțiuni somatice în care apare anxietatea ca simptom: afecțiuni endocrine (tiroida), afecțiuni neurologice (neoplasme cerebrale, encefalite, scleroză multiplă, sifilis central, boală cerebro-vasculară), anemie, hipoxie, hipoglicemie, uremie, boli cardio-vasculare, lupus eritematos, sevraj la alcool sau alte droguri, abuz de substanțe (cafea).”

Care sunt simptomele tulburării de anxietate?
Dr. Maria Brăgău: „Anxietatea patologică se manifestă clinic prin:

Manifestări psihice cuprind componenta anxioasă (teama fără motiv), dar și o componentă cognitivă (scăderea capacității de concentrare, tulburări ale memoriei de scurtă durată)
Manifestări somatice, cele mai frecvente fiind:
– amețeli;
– transpirații;
– diaree;
– palpitații;
– neliniște hipermotorie;
– hipertensiune;
– sincope;
– tremor;
– parestezii/amorțeli la nivelul extremităților;
– tahicardie;
– dureri epigastrice/palpitații în stomac;
– simptome urinare.

Există mai multe tipuri de anxietate?
Dr. Maria Brăgău: „Din punct de vedere clinic, există mai multe tipuri de anxietate:

I. TULBURAREA DE PANICĂ (anxietatea parosistică episodică): se caracterizează prin atacuri de panică spontane și recurente. Atac de panică: apare brusc, spontan, fără un trigger, atinge intensitatea maximă în cel mult 10 minute, și care asociază cel puțin 4 din următoarele simptome: cardiace (palpitații, bătăi puternice ale inimii, durere/disconfort toracic), respiratorii(lipsă de aer, senzații de sufocare, hiperventilație), digestive(greață, disconfort abdominal), vegetative(transpirații, frisoane, valuri de căldură), neurologice(tremurături, amețeli, vertij, lipotimii, amorțeli, senzație de cap gol), psihice(teama de a înnebuni, teama de a muri sau de a pierde controlul, derealizare/senzație de irealitate, depersonalizare/detașare de propriul self).

II. TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ: implică îngrijorare excesivă legată de circumstanțe, evenimente, conflicte sau persoane pentru o perioadă de cel puțin 6 luni (de ex: îngrijorări majore legate de activitatea profesională sau școală, teama că unei persoane apropiate i se va întâmpla ceva rău). Intensitatea, durata și frecvența sunt disproporționale față de probabilitatea de a se produce aceste evenimente.

III. TULBURĂRI FOBICE: Fobii specifice (simple): este frica irațională de situații, activități sau obiecte specific (înălțimi, ace, apă, spații închise, animale etc) în care persoana resimte anxietate intensă, chiar un atac de panică când este expusă la obiectul fobic și caută să-l evite cu orice preț;
Agorafobie: se manifestă prin comportamentul de evitare al spațiilor deschise și apare când persoana părăsește domiciliul, când se află în mulțime, la coadă sau în autobuz/automobile etc. Persoana nu mai poate părăsi domiciliul în care se simte securizat, decât doar însoțit sau nu îl mai părăsește deloc;
Fobia socială: este frica irațională de situații publice(de a vorbi în public, de a mânca etc). Persoana se teme că este examinată critic, negativ de ceilalți, că va fi umilită sau că se va comporta inadecvat, iar expunerea la situația respectivă poate declanșa chiar un atac de panică.
IV. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ: implică obsesii care pot fi gânduri, idei, imagini, amintiri recurente și persistente, intruzive și inadecvate, dificil de controlat, induc anxietate, iar persoana nu le poate ignora (ex: imagini sau scene mentale obscene, ruminații a unor probleme nerealiste, obsesii fobice-neoplasme, murdărie, SIDA, de contaminare cu microbi/viruși etc). Compulsiunile sunt gânduri, acțiuni repetitive care declanșează anxietate marcată dacă persoana li se opune (ex: spălat pe mâini excesiv, numărat excesiv, ordonarea la nesfârșit a obiectelor, repetare în gând a unor rugăciuni). Compulsiile pot fi executate și pentru a neutraliza o obsesie (ex: spălatul excesiv pe mâini în obsesia de contaminare cu microbi/viruși).

V. TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC: în aceste cazuri, anxietatea este produsă de un eveniment stresant extraordinar, ieșit din comun (evenimente care au implicat moarte, lezare gravă, amenințare a integrității fizice proprii sau a altora – ex: abuz sexual sau fizic, tâlhărie, violență domestică, dezastre naturale, accidente auto, război) care este retrăit în vise și prin gândurile din starea de veghe(flashback-uri). O caracteristică definitorie a evenimentului traumatizant constă în aceea că răspunsul persoanei presupune frică intensă, sentimental de neputință sau oroare. Dacă simptomele durează mai puțin de o lună, diagnosticul este de tulburare de stres acută.”

Care este tratamentul recomandat pentru anxietate?
Dr. Maria Brăgău: „Turburările axioase sunt afecțiuni cronice, dar tratate au un prognostic excelent cu excepția tulburării obsesiv-compulsive și a tulburării de stres postraumatic. Abordările terapeutice ale acestor tulburări constau în terapia medicamentoasă asociată cu psihoterapia. Tratamentul farmacologic de primă linie este un medicament din clasa ISRS(inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) la care se asociază o benzodiazepină. Durata tratamentului este în medie de 6 luni, dar poate fi prelungită în funcție de tipul anxietății și de răspunsul terapeutic

În ceea ce privește psihoterapia, cele mai recomandate sunt:

Psihoterapia suportivă: această abordare promovează strategii adaptatative (mecanisme de coping adaptative). Terapeutul asistă pacientul în testarea realității și poate să-i ofere sfaturi cu privire la comportament;
Terapia comportamentală: schimbarea se poate produce fără dezvoltarea conștientizării (înțelegerii) psihologice a cauzelor subiacente. Tehnicile includ reîntărirea pozitivă și negativă, expunerea graduală, tehnicile de relaxare, terapia de control a panicii, auto-monitorizarea și hipnoza. Terapia comportamentală este indicată în comportamentele maladaptive clar conturate, circumscrise;
Terapia cognitivă: tratamentul este de scurtă durată și interactiv, cu teme de lucru pentru acasă și cu sarcini ce trebuie efectuate între sesiunile terapeutice, care sunt focalizate asupra corectării prespunerilor și cognițiilor distorsionate. Se pune accentul pe confruntarea și examinarea situațiilor care induc anxietate.
Răspunsul pacienților tratați cu medicamente și cu terapii cognitive și comportamentale este semnificativ și constant mai bun decât răspunsul celor care nu au primit decât medicație.”

Sursă: SJU Buzău

Mihaela Travel | Agentie de turism
Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -Custom ad 4
- Advertisment -

Cele mai citite articole