VIDEO | Cutremurul care a zguduit România readuce în discuție vulnerabilitatea Buzăului. Lecțiile dezastrului din 1977 și pericolul ignorat de proprietarii de locuințe

Un seism cu magnitudinea de 5,7, produs în zona Vrancea–Buzău, a întrerupt liniștea nopții de marți spre miercuri și a fost resimțit în numeroase localități din România, dar și dincolo de granițe. Mișcarea tectonică readuce în atenție o problemă pe care autoritățile și populația o tratează, de regulă, doar în zilele următoare unui cutremur: cât de pregătită este România pentru un dezastru seismic de proporții? Județul Buzău se numără printre zonele cele mai expuse, în timp ce majoritatea locuințelor nu beneficiază nici măcar de asigurarea obligatorie împotriva dezastrelor naturale.
Potrivit Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, cutremurul s-a produs la o adâncime de aproximativ 120 de kilometri, într-una dintre cele mai active regiuni seismice ale Europei. Mișcarea pământului i-a surprins pe mulți români în timpul somnului. În scurt timp, rețelele sociale au fost inundate de relatări ale celor care au simțit seismul. Unii au povestit că au fost treziți de zgâlțâirea mobilierului, în timp ce alții au descris un zgomot puternic, asemănător unui vuiet, care ar fi precedat undele seismice. Dincolo de reacțiile imediate, evenimentul readuce în prim-plan două vulnerabilități importante: starea clădirilor vechi, insuficient consolidate, și numărul redus al proprietarilor care și-au asigurat locuințele împotriva riscurilor naturale.
Buzăul, în prima linie a riscului seismic
Apropierea de zona seismogenă Vrancea face ca județul Buzău să fie deosebit de vulnerabil în cazul unui cutremur de mare intensitate. Un eveniment seismic cu magnitudinea de peste 7 ar putea produce efecte severe în numeroase județe din Moldova și Muntenia. Printre teritoriile expuse se numără Vrancea, Buzău, Prahova, Bacău și Galați, alături de Neamț, Vaslui, Iași, Ialomița, Covasna și Brașov. Consecințele unui asemenea seism s-ar putea extinde însă asupra unei suprafețe mult mai mari a țării, inclusiv în Dobrogea, Oltenia, Transilvania și vestul României. O situație aparte o are Bucureștiul, unde caracteristicile terenului, densitatea populației și numărul mare de imobile construite înaintea introducerii unor norme antiseismice moderne amplifică riscurile. Vulnerabilitatea unei localități nu depinde exclusiv de distanța față de epicentru. Tipul solului, calitatea construcțiilor, înălțimea clădirilor și intervențiile realizate asupra structurii de rezistență pot influența considerabil amploarea pagubelor.

Marile cutremure care au marcat România în ultimul secol
Istoria seismică a României demonstrează că mișcările tectonice de mare magnitudine nu reprezintă evenimente izolate. Începând cu anul 1900, zona Vrancea a generat mai multe cutremure puternice, unele dintre ele provocând distrugeri majore și pierderi de vieți omenești.
Printre cele mai importante se numără:
  • 6 octombrie 1908 – magnitudine 7,1;
  • 10 noiembrie 1940 – magnitudine 7,7;
  • 4 martie 1977 – magnitudine 7,4;
  • 30 august 1986 – magnitudine 7,1;
  • 30 mai 1990 – magnitudine 6,9.
De-a lungul timpului, metodele de monitorizare a activității seismice au evoluat semnificativ. Primele instrumente de înregistrare a mișcărilor pământului au apărut în România la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1895 a fost instalat primul seismograf, iar în 1902 stația seismică din București a fost dotată cu aparatură Bosch, care înregistra oscilațiile pe hârtie afumată. În prezent, rețelele seismice folosesc senzori electronici de mare precizie, capabili să transmită în timp real informațiile colectate către sistemele informatice de analiză. Un aspect important este că scara magnitudinii are caracter logaritmic. Prin urmare, o diferență aparent redusă între două valori poate corespunde unei creșteri considerabile a energiei eliberate. O majorare de 0,1 unități a magnitudinii corespunde unei creșteri de aproximativ 26% a amplitudinii undelor înregistrate și de circa 41% a energiei eliberate.

4 martie 1977, noaptea în care România a fost lovită de dezastru
Cel mai tragic episod seismic din istoria modernă a țării rămâne cutremurul din 4 martie 1977. La ora 21:21, un seism cu magnitudinea de 7,4, produs la aproximativ 94 de kilometri adâncime, a zguduit România timp de aproape 56 de secunde. Bilanțul a fost devastator: 1.578 de persoane au murit, dintre care 1.391 în București, iar peste 11.300 au fost rănite. În Capitală s-au prăbușit 32 de clădiri înalte, multe dintre ele construite în perioada interbelică. La nivel național, peste 35.000 de locuințe au suferit distrugeri sau avarii grave. Orașul Zimnicea a fost printre cele mai afectate localități, distrugerile fiind estimate la aproximativ 80%. Cutremurul a provocat și dispariția unor personalități importante ale culturii și științei românești, printre care actorul Toma Caragiu, cântăreața Doina Badea, regizorul Alexandru Bocăneț, scriitorii Alexandru Ivasiuc și A. E. Baconsky, precum și numeroși alți artiști și intelectuali.

Cum a trăit Buzăul cutremurul din 1977
Nici județul Buzău nu a fost ocolit de distrugerile provocate de seismul din martie 1977. La vremea respectivă, informațiile despre consecințele cutremurului erau prezentate de publicația locală „Viața Buzăului”, ai cărei jurnaliști au mers în localitățile afectate pentru a documenta amploarea pagubelor. Printre reporterii implicați în acea perioadă s-a numărat Ștefan Iovan, care avea să rememoreze, într-o declarație acordată publicației „Adevărul”, mobilizarea impresionantă a comunității, sprijinul oferit de armată și miliție și eforturile oamenilor de a-i ajuta pe cei rămași fără adăpost.
În municipiul Buzău, seismul a afectat mai multe clădiri importante. Potrivit istoricului Marius Constantinescu, printre imobilele avariate s-a numărat cinematograful Moldavia, situat în zona centrală a orașului. Pe strada Cuza Vodă s-a prăbușit clădirea Școlii Sanitare, iar imobilele din Piața Dacia au suferit deteriorări. O imagine a dezastrului avea să fie publicată în ediția din 8 martie 1977 a ziarului „Viața Buzăului”, într-un material semnat de jurnalistul Constantin Brăescu.
Cifrele prezentate atunci conturau amploarea distrugerilor din județ:
  • 378 de locuințe au fost distruse integral;
  • 401 familii rămase fără adăpost au fost cazate;
  • 1.514 locuințe au devenit nelocuibile;
  • 1.752 de familii au fost evacuate și au primit spații de cazare;
  • 21 de adăposturi pentru animale au fost distruse, iar alte 101 avariate;
  • 81 de școli, grădinițe și creșe au fost distruse complet, iar alte 222 au suferit avarii;
  • două unități sanitare și 15 instituții au fost distruse;
  • alte 72 de instituții au fost avariate.
În zilele care au urmat cutremurului, angajați ai marilor întreprinderi buzoiene s-au alăturat operațiunilor de intervenție și îndepărtare a ruinelor. Muncitori de la ISPS, actuala Ductil, IAC, ulterior cunoscută ca VAE Apcarom, IPMP, actualul Green Group, și Metalurgica au participat la acțiunile desfășurate în zonele puternic afectate ale orașului. Cinematograful Moldavia, restaurantul Dunărea și strada Cuza Vodă au reprezentat câteva dintre punctele în care au fost concentrate eforturile echipelor de intervenție. Dincolo de pagubele materiale, relatările vremii păstrează imaginea unei comunități mobilizate în fața unei tragedii pe care puțini dintre supraviețuitori aveau să o uite.

Asigurările obligatorii, ignorate de majoritatea românilor
La aproape cinci decenii de la tragedia din 1977, România continuă să prezinte vulnerabilități majore în ceea ce privește protecția financiară a proprietăților. Cutremurul din 18 noiembrie 2026 a readus în atenție necesitatea încheierii polițelor obligatorii PAD, destinate acoperirii pagubelor produse de cutremure, inundații și alunecări de teren. Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale, PAID, i-a îndemnat pe proprietarii care au suferit daune și dețin asigurări valabile să anunțe cât mai repede societatea de asigurare. Până în prima parte a zilei de miercuri fuseseră deja înregistrate 35 de dosare de daună. Reprezentanții sistemului de asigurare au transmis că există capacitatea financiară și operațională necesară pentru gestionarea solicitărilor, inclusiv prin intermediul procedurilor digitale care simplifică înregistrarea și evaluarea pagubelor. Nicoleta Radu, director general al PAID, a subliniat importanța notificării rapide a daunelor, astfel încât proprietarii afectați să poată beneficia de despăgubirile prevăzute în contractele de asigurare. În cazul locuințelor de tip A, construite din materiale rezistente, limita maximă de despăgubire este de 100.000 de lei, în timp ce pentru locuințele de tip B, realizate din materiale precum paianta sau chirpiciul, suma maximă este de 50.000 de lei. Costul anual al unei polițe PAD este de 130 de lei pentru prima categorie și de 50 de lei pentru cea de-a doua. Sistemul beneficiază și de un mecanism de reasigurare cu o capacitate de aproximativ două miliarde de euro, destinat susținerii plăților în eventualitatea unor dezastre de amploare.
Trei din patru locuințe din România nu au asigurarea obligatorie
În ciuda obligației prevăzute de lege, numărul proprietarilor care încheie polițe PAD rămâne redus. La sfârșitul lunii octombrie 2026, în România existau 2.539.697 de asigurări obligatorii valabile. Acestea reprezentau numai 24,95% din fondul locativ național. Cu alte cuvinte, peste trei sferturi dintre locuințele țării nu beneficiau de protecția financiară oferită de acest sistem. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât România se află într-o regiune expusă unor cutremure puternice, iar numeroase imobile au fost construite cu mult înaintea actualelor standarde de proiectare antiseismică.
Buzăul, sub media națională. Peste 170.000 de locuințe fără poliță PAD
Datele disponibile pentru județul Buzău conturează o situație și mai nefavorabilă decât cea de la nivelul țării. La 31 iulie 2026, fondul locativ județean cuprindea 213.048 de locuințe, însă numai 41.874 beneficiau de asigurare obligatorie. Rezultă că 171.174 de locuințe nu aveau o poliță PAD activă. Procentul proprietăților asigurate era de doar 19,65%, în condițiile în care media națională la aceeași dată se situa în jurul valorii de 24,90%. Diferențele sunt însă și mai pronunțate de la o localitate la alta. Comuna Râmnicelu se remarcă printr-un grad de asigurare de 46,57%, cu 658 de polițe încheiate pentru un total de 1.413 locuințe. La celălalt capăt se află comuna C.A. Rosetti, unde numai 95 dintre cele 1.912 locuințe aveau asigurare obligatorie. Procentul este de 4,97%, unul extrem de redus pentru un județ cu expunere seismică importantă. Aceste cifre arată că existența unei obligații legale nu garantează și respectarea ei, iar interesul pentru protejarea financiară a locuințelor rămâne limitat.
Consolidarea clădirilor vulnerabile, o problemă fără rezolvare de ani întregi
Asigurarea locuințelor reprezintă doar una dintre componentele pregătirii pentru un cutremur puternic. O problemă mult mai dificilă este reducerea riscului de prăbușire sau avariere gravă a clădirilor vulnerabile. Deși România a beneficiat de programe de finanțare destinate consolidării seismice, implementarea acestora a fost afectată de întârzieri, proceduri administrative complicate și dificultăți în utilizarea fondurilor disponibile. În unele situații, resursele financiare alocate prin Planul Național de Redresare și Reziliență nu au fost valorificate conform calendarului inițial. Alte proiecte au fost blocate de lipsa acordului proprietarilor, care au refuzat relocarea temporară sau desfășurarea lucrărilor în imobilele în care locuiesc. Probleme suplimentare apar în cazul clădirilor cu mai mulți proprietari, al spațiilor comerciale situate la parter sau al imobilelor aflate în litigiu ori cu regim juridic neclar. La acestea se adaugă durata mare a expertizelor tehnice, procedurile de achiziție publică, dificultățile administrative și numărul limitat al constructorilor specializați în intervenții asupra structurilor de rezistență. O altă vulnerabilitate este lipsa unei evidențe complete și actualizate a tuturor imobilelor care ar putea prezenta pericol în cazul unui seism major.
44 de imobile din municipiul Buzău, într-o evidență veche de peste două decenii
La nivelul municipiului Buzău există o listă a clădirilor de locuit expertizate tehnic și încadrate în diferite categorii de risc seismic, actualizată la 1 martie 2005. Documentul cuprinde 44 de imobile, de la construcții cu parter sau un singur etaj până la blocuri cu patru ori zece niveluri. Printre cele mai vechi construcții figurează clădiri ridicate în anul 1880, situate pe strada Cuza Vodă, în centrul municipiului. La celălalt capăt al perioadei de construire se află un bloc din cartierul Micro V, datând din 1978. Ambele exemple apar în evidența respectivă cu încadrarea U1, o clasificare utilizată în documentații mai vechi, care nu trebuie confundată automat cu actuala clasă de risc seismic RsI. Vechimea listei reprezintă, în sine, un motiv pentru actualizarea informațiilor privind starea fondului construit. Fără expertize recente, nu poate fi stabilită cu certitudine situația structurală actuală a tuturor acestor imobile.
Cât de pregătit este Buzăul pentru un nou cutremur major?
Seismul din noaptea de 17 spre 18 noiembrie nu reprezintă doar un nou episod din activitatea tectonică a zonei Vrancea. Este și un prilej de evaluare a modului în care autoritățile și populația se raportează la un pericol cunoscut de generații. În Buzău, experiența devastatoare a anului 1977 face parte din memoria orașului. Cu toate acestea, gradul redus de asigurare a locuințelor, informațiile învechite privind unele clădiri vulnerabile și dificultățile programelor de consolidare arată că pregătirea pentru un eventual dezastru rămâne o provocare majoră. Un cutremur puternic nu poate fi prevenit și nici anticipat cu exactitate prin metodele științifice disponibile în prezent. Consecințele sale pot fi însă limitate prin consolidarea clădirilor, respectarea normelor de construcție, informarea populației și adoptarea unor măsuri de protecție. Întrebarea nu este dacă România va mai înregistra seisme puternice, ci cât de bine vor rezista clădirile și cât de pregătite vor fi comunitățile atunci când acestea se vor produce.
Pentru Buzău, răspunsul ar trebui căutat înaintea următorului cutremur, nu după el.

Cele mai citite articole din ultima săptămână:

Subiecte

Romeo Lungu: Fondurile europene 2028–2034, o oportunitate pentru dezvoltarea județului Buzău

Pregătirea viitorului exercițiu financiar european și stabilirea priorităților de...
spot_img

Articole similare

Categorii populare:

spot_imgspot_img