Instituția parlamentară a luat naștere în Principatele Române prin adoptarea Regulamentului Organic, în 1831 în Țara Românească și, un an mai târziu, în Moldova. Prima lege organică a fost promulgată de către autoritățile imperiale rusești, rămânând în vigoare până în anul 1858 și a oferit celor două principate primul sistem comun de guvernare.
În 1864 s-a înființat Corpul Ponderator, ulterior numit Senat, care conferea drept de vot doar bărbaților în vârstă de peste 25 de ani, cu un venit anual de peste 100 de galbeni. Pe lângă aceștia, au mai primit drept de vot și alte categorii sociale, respectiv preoții, institutorii, profesorii, licențiații și doctorii, precum și cei care practicau profesii liberale, dar și pensionarii cu o pensie anuală de cel puțin 3.000 de lei.
În 1938, în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, au primit drept de vot femeile în vârstă de peste 30 de ani, știutoare de carte, iar în 1948, prima Constituție comunistă le-a oferit dreptul de a vota tuturor cetățenilor care au împlinit 18 ani și dreptul de a fi aleși tuturor celor care au împlinit 23 de ani.
În perioada 1881 – 1947 România a fost o monarhie parlamentară, iar în perioada comunistă parlamentul a fost reorganizat, ca o adunare unicamerală intitulată Marea Adunare Națională, subordonată total puterii comuniste. După 1989 rolul Parlamentului a fost restabilit, ca organism de bază al regimului democratic pluripartid.
În prezent, România are un sistem bicameral, parlamentul fiind alcătuit din Camera Deputaților și Senat, însă diferențele dintre funcțiile celor două camere sunt mici, ambele având rolul de a adopta legi constituționale, organice și ordinare. Ca o diferență de funcții, Camera Deputaților este prima cameră sesizată în cazul proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale.
Membrii celor două camere sunt aleși prin prin vot universal în cele 42 de circumscripții electorale (41 pentru județe și una pentru municipiul București). Poate v-ați întrebat de ce Camera Deputaților are mai mulți membri decât Senatul. Diferența numărului de membri se datorează normei de reprezentare diferită de la o cameră la alta. Astfel, se alege un deputat la 73.000 de locuitori și un senator la 168.000 de locuitori. Membrii se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5% din totalul voturilor exprimate. În mandatul care se încheie astăzi, Parlamentul României a fost format din 329 de deputați și 136 de senatori.
Ședințele celor două camere au loc separat, însă există și anumite momente când au loc ședințe comune, și anume: primirea mesajului Președintelui țării, aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale, declararea mobilizării totale sau parțiale, declararea stării de război, suspendarea sau încetarea ostilităților militare, aprobarea strategiei naționale de apărare a țării, examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, numirea directorilor serviciilor de informații, numirea Avocatului Poporului, stabilirea statutului deputaților și senatorilor și a indemnizațiilor acestora.
În Europa, Italia are cel mai mare număr de parlamentari (630 deputați și 315 senatori), Germania are un parlament unicameral format din 709 parlamentari, iar în Franța Senatul are 348 de locuri, iar Adunarea Națională are 577 de locuri.
