După ce am avut toate atribuțiile posibile în învățământ – prin concurs, prin delegație, sau prin delegare – și am fost la conducerea Inspectoratului Școlar Buzău, și a două unității de învățământ, voi începe un proiect care vizează constituirea unei infrastructuri proprii pentru învățământ școlar sanitar, nonformal și preșcolar.

Paul Negoita
Paul Negoita

Planul de dezvoltare include pentru moment aducerea în folosință a unui număr de patru imobile, în Buzău și Râmnicu Sărat, care vor fi dedicate activităților didactice. E un plan de dezvoltare pe 10 ani, în care voi investi energie pentru că vreau să folosesc experiența acumulată în cei 19 ani de activitate de conducere în sistemul de învățământ.

Voi încerca să îndeplinesc obiectivul realizării infrastructurii despre care vă vorbeam anul acesta și anul viitor. E prea multă experiență acumulată să nu o valorific eficient și am suficientă energie pentru porni în noi provocări profesionale. Și apoi, vorba omului sănătos: e bine să ai lucrul tău! Eu cred că merită să ne asumăm libertatea să avem infrastructura noastră, care să ne dea independență și libertatea să construim după propria viziune și pricepere.

Modul meu liber de gândire, m-a ținut departe de orice poziție publică. După plecarea din Inspectoratul Școlar am primit propunerea să conduc Inspectoratul Școlar în câteva rânduri. Am refuzat. Nici poziții onorabile în Ministerul Educației nu am acceptat și nici nu cred că aș putea accepta, pentru că simțeam că-mi îngrădesc singur libertatea.

Am fost mereu liber să fac ce consider, să spun și să scriu tot ce cred, motiv pentru care am avut mereu sentimentul unei vieți împlinite și o stare de spirit pe care cei ce mă cunosc personal o știu.

Nici atacurile, uneori extrem de murdare nu m-au afectat. Nu contează ce scriu sau zic unii și alții, contează cine și de ce zice, iar motivul atacurilor la adresa mea e cunoscut și nu insist aici asupra lui.

Atunci când am început să refac Școala Sanitară, veneam după ce salvasem Palatul Copiilor din decăderea totală. Dintr-o clădire făcută praf, în care ploua în birouri și săli – practic o clădire care trebuia urgent dezafectată – am renăscut instituția, mutându-i sediul pe Strada Nicolae Bălcescu din Buzău, în locația fostului Inspectorat Școlar. Am fost primul care s-a mutat în actualul sediu al Inspectoratului Școlar actual, pentru că eram în conducerea lui și cunoșteam bine clădirea abandonată.

Să preiau clădirea a fost treabă complicată. Nu avea toate actele, iar ochii care o râvneau erau mulți.

Florina Stoian, inspectorul școlar de atunci a avut un rol important în rezolvarea problemei. A dat prima aprobare pentru preluarea clădirii, cu excepția garajelor. Până la preluarea efectivă au fost mai bine de 10 luni de insistențe la Ministerul Educației. Am reușit, dar și această clădire era avariată. Am refăcut-o și încă mai sunt multe imagini pe net, care arată cum am preluat-o și cum am modernizat-o.

Am refăcut-o integral și în jurul ei a apărut un parc prin munca voluntară a doamnei Luminița Milea. O cunoșteam de la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău, unde-și dedicase mult timp amenajării grădinii. O parte din miile de plante puse atunci, probabil mai sunt și astăzi.

După doi ani, gașca lui Ciolacu a adus în locul meu un personaj de la partid, cu pregătirea intelectuală precară. Timp de patru ani a fost preocupat de ceea ce făcusem eu, aruncând în dreapta și stânga vorbe. Nu s-a ocupat de instituție, ci de mine, iar parte din patrimoniul acumulat s-a dus: au pierdut clădirea în care este acum sediul Poliției Locale, terenul pentru baza sportivă din Parcul Tineretului, dar parte din credibilitate.

Inspectorul General Dumitru Ene, a propus în Consiliul de Administrație al Inspectoratului Școlar să preiau conducerea Școlii Sanitare. Se cunoștea starea precară a instituției, motiv pentru care am preluat-o. Era o provocare și mi-a mai plăcut ceva: școala nu este finanțată de stat. Salariile, cheltuielile de întreținere, tot, provin din bani privați.

Am făcut ceea ce știam că trebuie făcut și s-au văzut rezultatele. Așa cum la Palatul Copiilor numărul elevilor înscriși ajunsese la 7000 și la Sanitară numărul elevilor a ajuns de patru ori mai mare. Spre exemplu, la secția de farmacie erau patru calase pe an de studiu, iar acum, la plecare noastră, nu mai este niciuna.

Cu banii elevilor și cu ceva sponsorizări s-a făcut totul, așa cum a fost lăsat de către noi, dar, evident, după lupta pentru obținerea unui spațiu pentru care să nu plătim chirie și unde să putem investi.

Nu mi-am dorit să plec de la această școală, dar simt o mare eliberare. Nu e simplu să fii jucător pe o piață cu alte 5-6 școli care oferă aceleași servicii și în care ceilalți jucători sunt mult mai flexibili. Ei pot oferi ceea ce aici nu se putea. De aceea a fost mereu un mare efort de menținere a credibilității instituții în fața angajatorilor de aici și de pretutindeni și de menținere a unui corp profesional profesionist. Nu ai oameni cunoscuți în sistemul medical, nu le accepți modul lor de lucru și programul, nu ai elevi. Am avut mereu profesori asociați a căror notorietate profesională a contat mult la angajare. Ei, profesorii au adus elevii, zidurile pe care le-am făcut eu. Când cineva se angajează în sistemul medical prima întrebare este: unde ai făcut practică și cu cine?

Elevii care au înțeles sistemul și-au pus încrederea în echipa care a plecat din vechea școală, pentru că au venit la școală că-i frumos locul și nu aveau ceva mai bun de făcut, ci pentru că vor să-și construiască o carieră. Ei sunt precum calfele călătoare, care-și urmează maestrul până la atingerea performanței de profesa singur. Restul sunt detalii nesemnificative în viața unui elev de sanitară, pentru că nu pentru socializare plătesc, ci pentru profesionalizare.

De fapt, cei care au venit cu noi au simțit deja implicare totală a profesorilor. Totul este pregătit să nu se piardă timp.

Dacă cele prezentate vizează prezentul, am făcut un grafic de lucru serios pentru viitorul foarte apropiat.

De la 1 mai voi începe un proiect pentru care sper să obțin finanțare bancară. E un proiect ambițios, care sper să facă instituțiile școlare pe care le voi prelua reperul și motorul învățământului privat, cu autofinanțare, din județul Buzău. Deja am creionat un plan detaliat. Rămâne să mă ocup iarăși de infrastructură, în timp ce colegii mei se vor ocupa de partea didactică și de relaționare cu angajatorii. Succesul unei școli tehnice se numără în locurile de muncă ocupate, iar performanța angajării este rezultatul unui efort comun elev- profesor. Pentru nu noi nu e suficient să ne plăți niște taxe, ci să valorificați personal dar și în interesul comunității titlul obținut.

E bine că ne-ați urmat, dragi elevi, pentru că este vitală continuitatea pedagogică și recomandarea în fața angajatorilor. Să știți că ceea ce ni s-a întâmplat tuturor a avut efecte pozitive multiple, printre care și dorința unor medici – unul dintre ei cadru didactic universitar – de a ține cursuri pe bază de voluntariat. Au fost impresionați de unitatea dintre noi și de toate zbaterile noastre.

Noul concept va fi construit după cel al învățământului dual din străinătate, sistem cu care am avut contact în timpul diferitelor stagii de formare în afară. Vom mări timpul de activitate al elevilor la angajatori, pentru că acesta este scopul școlii: profesionalizarea.

Parteneri există, voință există, bani găsim și vom găsi, pentru că este mare nevoie de personal medical, aici și în toată lumea.

De aceea sunt optimist și recunoscător celor care mi-au sprijinit eforturile în decursul anilor, colegilor și elevilor care au hotărât să mergem mai departe împreună, convinși fiind că școli facem câte vrem, însă echipa e una singură.

Vă rog să urmăriți în timp dacă și de data aceasta ceea ce am spus că fac voi face. Sunt sigur că voi face, pentru că am acumulat experiențe importante, iar relaționarea cu sistemul medical este foarte bună, eu însumi având studii medicale.

Sursă: Paul Negoiță

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.