Dealurile Buzăului, prietenoase și primitoare, te îmbie să le descoperi în tihnă, să te bucuri de priveliști, de culori și de natură
Dorul este de multe feluri, cu toții l-am trăit sub diverse forme, câte unul doare chiar și tare e greu să te lupți cu el, atunci când te cuprinde… Dorul de ducă e o constantă a vieții mele, mereu aș pleca pe undeva, destinația contează mai puțin. Important e că pot fi gata de plecare în câteva minute. Îmi trebuie doar adidașii, rucsacul, un sandviș și o sticlă cu apă. Sigur, dacă nu aș căuta cheile de la mașină măcar 10 minute înainte să ies din casă, aș putea evada mai repede, dar rătăcitul cheilor e la fel de tipic mie, așa cum e și dorul de ducă. Și, în plus, ar putea să îi enerveze măcar puțin pe cei care așteaptă, nerăbdători, să plecăm la drum. Ce folos să pleci la plimbare să te relaxezi, dacă nu ești măcar puțin tensionat?
Una dintre destinațiile mele preferate prin județul Buzău sunt dealurile. Îmi plac dealurile datorită perspectivelor pe care le oferă. Câmpiile sunt plate și anoste. Munții sunt prea impunători, mă sperie cu atitudinea lor semeață, mă fac să mă simt mică și neputincioasă, iar mie îmi place, în general, să am puțin control asupra situației. Dealurile îmi par prietenoase și primitoare, le urci ușor, te îmbie să tocești puțin tălpile adidașilor, să zâmbești, să adulmeci cu nesaț aerul cu miros de iarbă proaspătă, să bucuri privirea cu toate culorile ce ți se ivesc la tot pasul.
Dealurile Istriței. Obiective turistice și culturale. Drumul Cramelor. Castrul și Termele Romane
Dealurile Istriței, cu o altitudine maximă de 749 m. în Vârful Istrița, se întind pe o lungime de aproximativ 40 de km și au o lățime de 8 – 9 km. Se află relativ aproape de municipiul Buzău, sunt accesibile oricui vrea o evadare în natură de câteva ore sau chiar o zi întreagă și sunt cunoscute și sub numele de Istrița – Dealu Mare – Ceptura. Dealurile se află în Subcarpații de Curbură și sunt delimitate la Nord de Valea Nișcovului și de Dealul Ciolanu, la Sud de Câmpia Română, la Vest de Valea Cricovului Sărat și de dealurile Bucovelului, iar la Est de Râul Buzău și de partea estică a Subcarpaților Buzăului.
Informațiile despre climă, floră, faună, vegetație, geomorfologie și resurse naturale sunt accesibile oricui este interesat, la o simplă căutare pe google. Cred că ar fi mai important de povestit despre câteva obiective turistice și culturale ale zonei, care nu sunt foarte multe, dar parcă nu sunt nici de neglijat, datorită importanței lor istorice, sociale și culturale.
În această zonă se poate parcurge partea estică a unuia dintre Dumurile Vinului (mai multe șosele turistice din România care străbat zone viticole și istorice; concept apărut în anul 2000, aceste drumuri străbat mai multe zone ale țării, dar primul este acesta, din vestul județului Buzău, care străbate și județul Prahova), precum și Drumul Cramelor, prelungirea buzoiană a Drumului Vinului, pe porțiunea alăturată Dealului Istrița, dintre localitățile Vernești – Merei – Pietroasele – Năeni – Săhăteni.
Probabil că cele mai importante locuri de vizitat sunt Castrul și Termele Romane (pe cât de importantă pare denumirea, pe atât de mic și neîngrijit este acest loc, dacă nu ești atent și apeși puțin pedala de accelerație a mașinii ai toate șansele să îl ratezi) și locul descoperirii Tezaurului de la Pietroasele, greu de ratat din două motive: datorită faptului că drumul asfaltat se termină fix în dreptul acestui loc și datorită monumentului edificat în perioada 2018 – 2020,”Pe urmele tezaurului Cloșca cu Puii de Aur”.
Pe urmele tezaurului Cloșca cu Puii de Aur – o istorie zbuciumată care se ascunde, tăcută, pe Dealurile Istriței
Locul descoperirii tezaurului se află la aproximativ un kilometru nord – vest de castrul de la Pietroasa, la 400 de metri depărtare de biserica din satul Pietroasa Mică. Se povestește că pe data de 25 martie 1837, în ziua de Buna Vestire, doi pietrari – Stan Avram și Ion Lemnaru au descoperit sub o lespede faimosul tezaur Cloșca cu Puii de Aur, un tezaur arheologic format din mai multe piese de aur, numărul lor fiind încă incert. După descoperire, tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. Ulterior, autoritățile acelor timpuri au reușit să recupereze 12 piese, care se află în prezent expuse la Muzeul Național de Istorie a României, acestea având o greutate totală de 18,7975 kilograme de aur.
Încă de la descoperire, tezaurul a fost supus unor ample acțiuni de distrugere, multe dintre piesele componente fiind tăiate cu toporul, fapt care a dus la dislocarea pietrelor prețioase, foarte multe dintre ele fiind astăzi pierdute. Tezaurul și-a dobândit popularitatea internațională în urma expunerii acestuia la Marea Expoziție Universală de la Paris, din anul 1867, când a fost restaurat și expus cu mare fast, sub atenta supraveghere a scriitorului Alexandru Odobescu, fiind considerat ”cea mai frumoasă floare a expoziției”, fiind admirat chiar de Napoleon al III-lea. A fost pentru prima dată când Romania a ieșit în lume cu un pavilion propriu la o expoziție internațională. Anul 1917 a fost un alt moment important din istoria zbuciumată a tezaurului, cand a fost trimis la Moscova, împreună cu întreg tezaurul României. De acolo s-a întors abia în anul 1956, când Uniunea Sovietică a restituit României tezaurul trimis în timpul Primului Război Mondial.
De asemenea, zona Pietroasele este cunoscută printre arheologi pentru vestigiile romane și datorită dovezilor că aceasta a fost locuită încă din Epoca Pietrei, până în perioada geto – dacă. Urmele Cetății Dacice de la Gruiul Dării se află în zona localiții Pietroasa Mică, în imediata apropiere a locului unde a fost descoperit tezaurul Cloșca cu Puii de Aur.
Când te îndeamnă inima să evadezi puțin din cotidian, iar timpul și bugetul poate că nu îți permit plimbări prea lungi, dealurile din județul Buzău sunt destul de ofertante, traseele fiind ușor de parcurs chiar și de către persoanele care nu au o condiție fizică deosebită. Ai nevoie doar de puțin curaj, niște voie bună și măcar de un partener de drum. Sigur, dacă vrei să-ți limpezești mintea și să îți cauți puțin zen-ul pierdut, poți călători și de unul singur, dar plimbările parcă n-au farmec daca nu ai măcar un copil prin preajmă care să te strige de câteva ori pe minut sau să te întrebe ”Cât mai avem și când ajungem?”
